Forgive me father for I have sinned

Au trecut mulți ani de la ultima spovedanie și vor trece, probabil, mai mulți până la următoarea. Azi am păcătuit. Probabil. După standardele cuiva, sigur am păcătuit. Există mai multe seturi de standarde și oricum ai da-o, încalci niște reguli. Asta ca măsură a relativității formelor de organizare religioasă. Ne vedem în Iad, o să fiu la zona Blasfemie.

Am păcătuit, ziceam. Cu gândul, doar. Cu gândul și cu privirea. Era subțirică și purta o rochiță verde aprins. Se chinuia să-și puna o pălărie mai puțin verde peste păr în timp ce făcea slalom printre bălțile dintre mașinile parcate pe trotuar. Aici, la noi, străzile-s înguste și n-au oamenii, săracii, locuri de parcare destule la colțul stradei, așa că-și poposesc caleștile pe trotuarul pietonal, și ăla brăzdat de șanțuri și găuri. Îi vedeam brațele subțiri împingând pălăria peste părul blonziu și atunci mi-am dat seama că păcătuiesc. Fata mergea la biserică, duminică fiind azi mai devreme. Iar eu o urmăream cu privirea plină de gânduri necurate. Se vede că am păcătuit, că s-a închis FTP-u. Doamneajută!