Povesti nespuse

Sâmbătă dimineața, trecut de 7. București, oraș frumos. Trebuie doar să ști să-l vezi.

Echilibru

Echi-, aequi-, aequus. Egal.

-libru, Libra. Balanța. Simetrie.

Cand cuvintele lipsesc

Opt dimineața, cu ceva minute peste. O să mă culc în curând. Detalii neimportante. Mă tot bântuie un gând. O idee, o fantomă. Scriu, șterg, scriu iar și șterg. Mut scrumiera din stânga în dreapta. Țigara îmi arde degetele, o melodie se repetă obsesiv în fundal. E târziu și n-am whiskey. S-a terminat mai demult, într-o exercițiu nereușit de uitare. Scriu și șterg.

Mic dejun

Ia două. Nu, ia-le pe ultimele patru. Sau șase. Câte erau?

Ai să mă cauți tu!

Ea: O floare nu mi-ai luat de atâta timp…
Eu: [liniște]
Ea: Plec, să știi!
Eu: Pleacă, păpușă.
Ea: Are să-ți pară rău, să știi!
Eu: Așa să-i rămâie numele!

Pari mai împăcată cu tine însăți, mă bucur.

 

PS: oamenii se schimbă.

Forgive me father for I have sinned

Au trecut mulți ani de la ultima spovedanie și vor trece, probabil, mai mulți până la următoarea. Azi am păcătuit. Probabil. După standardele cuiva, sigur am păcătuit. Există mai multe seturi de standarde și oricum ai da-o, încalci niște reguli. Asta ca măsură a relativității formelor de organizare religioasă. Ne vedem în Iad, o să fiu la zona Blasfemie.

1 iulie

“A trecut juma’ de an…”

[cu îngrijorare] “De când?”

[relaxat, zâmbind] “De pe 1 ianuarie”.

E soare, s-a mai încălzit. A fost răcoare în ultimele zile în orașul ăsta urât, dar cred că s-a terminat. Vine iar căldura. A trecut juma’ de an. De pe 1 ianuarie. Hai la mulți ani!

dooșapte noiembrie doomizece

Numit și copil sălbatic. Pentru că nu-i nici un metal ca metalu strălucitor! \m/

dooșase noiembrie doomizece

Am găsit ce probabil nu trebuia să găsesc. Deși, dacă e pe internet, nu e mare secret. M-am uitat la data trimiterii. E ok, se potrivește.

My new old love