Examen la baze de date de nastere si zodii

Futu-ți eschiuelu trei al mă-tii și forma normală trei în morții mă-tii de sclav la statu degeaba care nu știi nimic din materia pe care-o predai care ești papagal care este care dai subiecte cretine care assjhdfbksdjhv kjhbJB DKCJ SKDCJHSDALJ gen

FUUUUUUUUU!!!!111unșpe

Despre a visa

Visăm. Ziua sau noaptea, dormind sau treji. Visăm să ne dezvoltăm sau visăm că lumea e cu susul în jos. Dar de la asta până departe e drum lung. Departe este atunci când visezi că:

• ți-a murit un/o prieten/-ă, călcată de un camion condus de iubita/-ul de-atunci;
• îți cauți fratele decedat, într-un superb cimitir, când ești singur la părinți;
• ești prins într-un schimb de focuri al grupurilor mafiote și îngrijit la spital de o frumoasă studentă la medicină;
• dormi, visezi, te trezești din visare și ai diaree în somnul visat;
• ești luat ostatic într-o gară [de către oameni pe care îi cunoști], încerci de 3 ori să scapi (zadarnic) și ajungi șeful celor care te țineau ostatic, folosindu-te de un ciocan de șnițele drept armă;
• conduci o mașină fără frâne și fără direcție; lovești tot ce se poate lovi și-ți faci mașina praf;
• prietena ta îți conduce mașina fără frâne și fără direcție, lovește tot ce se poate lovi și mașina e ca nouă; tu stai în dreapta.

Mă opresc aici, aștept variantele voastre.

Regulatoare

În figura 1, comanda u(t) reprezintă ieșirea regulatorului activ, iar H_Rⁱ(s) un regulator în așteptare având semnalul de referință r(t) pentru o ieșire particulară y(t). Regulatorul H_Rⁱ(s) reprezintă regulatorul pentru regulatorul i. Astfel, regulatorul H_Rⁱ(s) este un regulator-regulator.

We know how much you like to regulate so we put a regulator inside your regulator so you can regulate while you regulate.

Rutina, huh?!

Mă întreabă Andrei cam cum arată o zi din viața mea. Îi răspund mai jos, cu mențiunea că sunt în sesiune, când orice e posibil. Promit să revin cu descrierea detaliată a unui program cât-de-cât normal, după vacanță.

Reflexe ocupationale

Aș fi vrut ca postul anterior să fie scris în stilul Fight Club (știu că tot aduc vorba de filmul/cartea asta, dar mă bântuie). Un fel de Eu vs. Celălalt-Eu. Dar m-am pierdut pe drum. Când aveam “povestea” în cap eram prea obosit să mai scriu, așa că acum a ieșit chestia aia. Sunt nedormit de mai bine de o zi, am trecut prin prea multe spaime (și scârbe) și la final tot am futut-o. Odată și-odată tot trebuia să plătesc pentru indiferență și indiferență lene.

Îmi/îți ziceam mai devreme: am stins țigara. Pluton, foc!

Eu si Radu

Exercițiu de scriere.

Radu intră pe vârfuri, să nu-și trezească colegii. Cu toate că știe camera aia pe de rost, tot se lovește de scaun. Pentru o secundă, își pierde echilibrul. Dar și-l recapătă repede, sprijinindu-se de prosopul pus la uscat pe spătarul scaunului. Are o străfulgerare: ultima oară, ea s-a șters cu el. Oare cum se simte prosopul meu în ipostaza asta? Își revine repede, pipăie prin întuneric și, ajutat de ledul cel verde, găsește și ridică ecranul laptopului. În sfârșit, puțină lumină, în tot întunericul ăsta.

E tot iarna

Si daca e tot iarna, de unde exprimarea “iarna asta”, de parca ar fi trecut deja?

Patul e la fel cum l-am lasat, pe masa un biletel cu formule magice exprimand o cantitate necuantificabila de munca si dragoste transformate in produse placut digerabile. Camara parca e mai plina acum: whiskey, ciocolata, trufe, coniace, vinuri, spumante. Scopul? Nu-l stiu acum, si chiar daca l-as stii, n-am voie sa ma gandesc la el.

Acum, tot ce conteaza e urmatorul minut, urmatoarea fila de curs, urmatoarea problema rezolvata sau lasata in aer dupa imens de gresita presupunere ca “n-are cum sa ne dea asa ceva”. Ziua de maine nu exista, ziua de dupa maine mai mult nu exista. Ca o ceata neagra ce invaluie totul.

Mai devreme iesise soarele, caci soarele e o prezenta fireasca a micului orasel. Dar nici soarele nu exista. A venit vremea sa ignor toate bucuriile si placerile, in speranta realizarii Scopului. Caci daca Scopul nu se realizeaza, nu prea mai ramane nimic :|

PS: nu mai e panica, nu mai e disperare. E doar tristete, in previziunea unui esec.

TBA

Motto: Life knows two miseries; getting what you want and not getting what you want.

Story – check

Personal style – check

Motivation – check

Time to do the job – x

Let’s get to work!

PS: Art never comes from happiness (Chuck Palahniuk)

Lyhyt tietoa

Elämä on siitä, että voi unohtaa virheitä.

The-Day-Before-Christmas Morning

I just woke up with the most annoying headache ever. Besides me was a bottle of carbonated mineral water. Not my brand, but, being thirsty as i was, took a sip. The fuck, that’s no water, it’s plum brandy. And, judging by the burn sensation down my esophagus, I’ll take a wild guess and say it’s double distilled. Gruesome!

Anyway, I had no idea where I was. Time to check the premises. Laptop on the desk, pack of Luckies (I remember that), couple of mobile phones, some cash and a sheet covered in blood. Also, a shitload of stuff scattered around the room. Nasty thing to have an adrenaline kick as first morning impression. I managed to find a bathroom, it was just around the corner.

A blue hard toothbrush in a yellow encasing was floating in the sink. Yeah, that’s mine. Brushed my teeth, splashed a handful of ice-cold water over my face. It was then when I noticed the blood pouring off of my face. The nasty cut on my forehead extended through the hairline and ran all the way to the back of the head. That explains the bloody sheet and the headache, but what about the fact that the sheet was put to dry on the heater? Was someone else in the room with me? Who hit me? And what’s with this nerve-racking amnesia?

Who am I? And why am I writing this?