Că tot vin sărbătorile. În ordinea numerelor de pe tricou:
Voi?
Că tot vin sărbătorile. În ordinea numerelor de pe tricou:
Voi?
Cântând o melodie foarte obscură. În 2000. Când noi nici nu descoperiserăm focul. Sau roata de 17′ de bemveu.
Toți o iau de jos. Toți cântă la început cu un public plictisit. Ideea e să continui. Să nu te îmbeți și să dai cu basu de pereți după prima muie pe care ți-o iei. Dar eh, cine-s eu să judec?
Nu urmăresc ultimele trenduri despre tehnologii [pe cine mint?], nu merg la șoping, molul mă scârbește. Dar asta merită:
de pe blame it on the voices.
Later edit: OMFG!
Am fost răcit. Mi-am recăpătat mirosul. Miroase a eșec. Frunzele putrezite miros a eșec. Soarele palid ce nu mai pătrunde unde odată avea putere să încălzească miroase a eșec. În laboratoare miroase a eșec. În sălile de curs miroase a eșec. În camera de cămin miroase a eșec. La metrou miroase a umezeală și eșec. Gârla miroase a eșec.
Există locuri unde aromele mă învăluie. Pe stradă, într-un mic apartament, într-o sală. Arome firești, asortate perioadei și aerului rece de afară
În rest, miroase a eșec. Sau nu?
Pasul 1: speli vasele.
Pasul 2: stângi hainele împrăștiate prin toată camera.
Pasul 3: scrii pe blog despre asta.
Pasul 4: dai pe twitter că ai scris pe blog.
Pașii 5-n: nu faci nimic altceva, nu devi student serios.
“De când umblu numai în zone «de fițe» am uitat că în unele locuri din capitală tații îți plimbă copilele în pantaloni cam scurți și în sandale, toamna, la metrou. Așa că, mulțumesc mamă că mi-ai dat bani de ram și mașini la cur și ciocolată de 3 feluri și haine de import.”
Acum mă voi reîntoarce în bula mea. Să jucăm poker.
PS: Adina,
Later edit: Ăsta trebuia publicat aseară dar am încurcat butoanele. Starea de normalitate e relativă. Am pierdut la poker.
- Păpușe, bei ceva?
- Un scoci cu sodă.
Numero uno, de la Disco Herăstrău, Revelion ‘97:
Și nambăr tu, de la teleșapteabece:
De la @gummo pe care o rugăm, în numele colectivului de redacție, virgulă, virgulă, să bea odată scociu ăla cu sodă.
27 de grade la umbră, nervii rezistă.
Materia fecală în care ne învârtim cu toții nu s-a schimbat, barurile îs tot alea, gârla pute la fel. E doar o senzație placută de liniște, anticipând, probabil, multele luni de chin și jug ce vor veni. Calm, pace, apoi strângem rândurile și începe nebunia. O să pierdem oameni dar așa e în război.
Să facem, să dregem, să fie bine la lume. La cine?
Se termină și luna asta a lu’ septembrie. Să facem calcule, să tragem linie, să numărăm restanțele bobocii. Ce-am avut și ce-am pierdut, ce-am avut și n-am știut. În ordinea numerelor de pe tricou:
Sunt curios ce-au învățat și ei vara asta: Adina, Dora, wke, Calu, Crețu și Andrei.
PS: Am citit doar o carte, am pus juma de oră mâna pe bas, n-am învățat Ruby. Oficial, n-am făcut nimic.